1858 21 Dec. No. 2369. question des Principautés terminée. Y a-t-il quelque chose de plus fatigant que de s'occuper toujours de la même question? Et y a t-il quelque chose de plus commode que de se dire que c'est fini? Oui; mais si la question se termine par une illégalité, ne recommencera-t-elle pas par une révolution? Quel avantage y aurait-il à cela? Qu'est ce que la paix europénne y gagnerait? N'est il pas dans l'intérêt de tous les amis de la paix d'étouffer plus que jamais toutes les causes d'une révolution qui puissent exister en Europe? La conduite illégale et violente de la Caïmacamie de Bucarest est une cause de révolution. Nous sommes de ceux qui restent convaincus que la solution que le gouvernement français proposait dans la question des Principautés, savoir l'Union et l'élection d'un prince étranger, était la meilleure solution et celle qui supprimait de la façon la plus énergique toutes les causes de troubles et de révolution dans ce malheureux pays; nous sommes même assurés que l'expérience prouvera d'une façon chaque jour plus évidente la sagesse de cette solution; mais c'est là un débat clos et qu'il est inutile de rouvrir. Ce qui est certain, c'est que la France, qui, par esprit de conciliation, a trouvé dans la convention du 19 Août 1858 une compensation suffisante pour les sacrifices qu'elle fait; c'est que l'Angleterre, qui a pris à cette convention. une si grande part; c'est que ces deux Puissances ont le droit d'exiger que cette convention soit respectée dans sa lettre et dans son esprit et qu'il ne dépende pas de subalternes audacieux de violer sans vergogne ses prescriptions. On a dit que cette convention donne aux Principautés les principes de 1789. Ne convient-il pas de veiller à ce qu'on les mette aussi en pratique ? Si les principes de 1789 sont pratiqués dans les Principautés, ils le sont en ce moment par des créatures de la Turquie et par des disciples de l'Autriche. Les Roumains seront excusables d'ignorer le prix du cadeau que nous avons voulu leur faire. Saint-Marc-Girardin. No. 2370.- Depeșa telegrafică a Administraţie de Fălciu, cu No. 12534, din 10 (22) Decembrie 1858, către Ministerul din năuntru. Huşi. D. L. Rosset a protestat inscrierea D-lui bezade Grigorie Sturdza între alegětori cu venit de 3.100 # Inscrierea aceasta, ne 1878 cunoscută Administrației şi contra raportului No. 11883 1), nepu. No. 2370. tènd fi decât greşală tipografică, se încunosciinţează spre îndreptare în cuprinderea raportului. Administrator, (subscris) Lambrino. Anera. Resoluția însemnată de Departament pe citata. de peşă. Se va respunde Administrației că ea trebue să se conformeze ordinului ce s'a dat întru aceasta sub No. . ) nefiindu-i iertat a controla lucrările guvernului. Traducțiune.) M L. Rosset a protesté contre l'inscription du prince Grégoire Sturdza parmi les électeurs avec un revenu de 3.100 ducats. Cette inscription étant inconnue à la préfecture et contraire à son rapport No. 11883 3), ne peut être qu'une faute d'impression. Ceci est porté à la connaisannce du Ministère, aux fins de redressement dans le sens du rapport. Le préfet, (s.) Lambrino. Annexe. Résolution mise sur cette dépêche par le Mi nistère. On répondra à la préfecture qu'elle doit se conformer à l'ordre donné à ce sujet sous No...) et qu'il ne lui est pas permis de controler les actes du gouvernement. 22 Dec. No. 2371. 1878 No. 2371. Articolul ziarului «Patria» din 11 (23) Decembrie 1858, asupra scrisoarei d-lui Ştefan Catargiu către d-nil Vasilie Sturdza şi Anastasie Panu, membri ai CăimăcămieĬ Moldovel, din 10 (22) Decembrie 1858. 1) Iaşi. (,,Patria", No. 5, din 11 Decembrie 1858.) Aceste acte de mare însemnătate sunt provocate numai şi numai din conflictul fatal prorupt între miniştri, membri al co23 Dec. misie interimare, şi din violările făţişe făcute legel electorale anecsate la convenţie. Şi dacă ar fi fost în adevĕr o dorință sinceră spre a se feri autonomia tĕref de ori care amestec străin, precum a plăcut unora a manifesta prin aparențe, atunci cu bună seamă s'ar fi cumpănit mai cu multă consciinţă faptele, mărginindu-se ele în legalitate, adică numai în simpla expeduire a lucrărilor corente, şi în stricta priveghere asupra facere listelor, fără nici o abatere de la convenție. Atunci, n'ar fi avut loc schimbarea în masă a miniştrilor, a administratorilor şi a membrilor tribunalelor, a funcționarilor, în sfîrşit, de cari atîrnă operațiile electorale, fără vinovăţii constatate judecătoresce. Nici s'ar fi înlocuit el peste tot cu un element de partid. Atunci, cu bună seamă, nu s'ar fi resturnat atât de făţiş disposițiile electorale garantate de marile Puteri, prin îndrituirea celor ce nu locuesc în residenți de a fi înscrișă ca orășenă și a li se înființa domicili fictive. Si pentru că tótă îngrijirea miniştrilor interimari era chiemată mai cu seamă ca alcătuirea listelor să fie conformă convenției, dacă s'ar fi ținut credința de a nu se da motive de nici un amestec străin, atunci, cu bună seamă, listele electorale n'ar fi cuprins pre cei neîndrituiți după convenție, însă n'ar fi lăsat afară pre cei îndrituiți. Și prin urmare nu s'ar fi provocat numeroasele şi dreptele protestații ridicate din partea ţinuturilor, saŭ mai bine, din partea tuturor colegiilor electorale. Și tot asemenea membrii comisiei interimare nu şi-ar fi ertat a da poruncă administratorilor ca dovada dritului a fi cine va înscris să nu aibă a se cere, după art. 3 şi 4 din legea electorală, dar o asemenea dovadă să fie datori a o da cei îndrituiți după art. 8 a reclama ştergerea cui-va înscris pe nedrept, cu vederat scop de a se face cu totul neputincioase ase 1) C. Vol. VII, No. 2327, p. 1290; No. 2173, p. 759; No. 2297, p. 1211. 1858 menea reclamațil, deşi îndrituite prin convenție. Toţi acei cari No. 2371. serios țin la autonomie ca la existenţa ţăreĭ, aŭ aşteptat cu încre- 23 Dec. dere ca miniştri interimară, după disposițiile convenției și a firmanului imperial prin care s'a constituit provisoriul, cu atribuţii numal curat administrative şi mărginit numai curat la expedierea lucrărilor curente, să nu încerce a face abusuri de putere, și să compromită viitoarele alegeri într'un grad atât de dureros, încât să ajungă a fi amenințate că ele nu vor avea cea mai mică valoare. Este, în adevăr, ştiut că, dacă stipulațiile legei electorale eraŭ observate cu toată punctualitatea, atunci partida care manevrează a se constitui în viitoarea obştească Adunare n'ar fi avut şansa de isbutire. Insă membrii comisiei interimare eraŭ datori a se înălţa deasupra partizilor, a fi nepărtinitori în fapte și a lucra legal și credincios cu misia ce hasardul le-a confiat. Pentru că marile Puteri aŭ hărăzit convenția întregel populații din Moldova, iar nu numai unei singure partiză, în al căreia favor și isbîndă să se poată erta acum a se face aplicația, prin sacrificarea disposițiilor stipulate și solemnel garantate. La ce ajută a se respinge cu nătângie sfaturile şi îndemnurile câte s'aŭ făcut saŭ în parte de către curtea suzerană, saŭ în unanimitate cu reprezentanţii Puterilor garante? Cred-oare domnii membri al comisiei interimare că respingerea sistematică la toate invitațiile de a se întórce în legalitate și a se îndrepta abaterile, lumea noastră o atribuiază unul sentiment național, unei hotărîri statornice pentru apărarea autonomiei țărei de amestec străin? Din contra, toți oameni gânditori şi cu adevărată durere pentru ţară, judecă numai după adevĕr, numai după fapte, dar nu după coloarele ce se caută a se da faptelor; și ef rěmân deplin convinșă că tocmal abaterile flagrante făcute în convenție, aŭ motivat amestecul străin. Şi tocmal respingerea îndemnurilor de a se îndrepta abaterile, va motiva şi mal serios amestec de din afară, şi mai esențială lovire în autonomia tĕrel, pentru că, cu bună seamă, marele Puteri n'aŭ făcut numai o glumă dându-ne şi garantându-ne convenția, ca să îngădue a ajunge ea din capul locului denaturată, și så nu pătrundă scopul în care se face atâta larmă în numele autonomiel těrel, de câte ori vine casul a se pretinde îndreptarea abaterilor de la convenţie. No. 2371. 1858 23 Dec. (Traducțiune). Les actes ci dessus 1), de grande importance, ne sont provoqués que par le conflit fatal qui a éclaté entre les ministres, membres de la commission intérimaire, ainsi que par les violations flagrantes commises contre la loi éléctorale annexée à la convention. Si, en effet, il y avait eu un désir sincère de sauvegarder l'autonomie du pays de toute immixtion étrangère, ainsi qu'il a plu à certains de le vouloir faire croire, on aurait certainement procédé avec plus de conscience, en restant dans la légalité, c'est-à-dire en se limitant à la simple expédition des affaires courantes et en surveillant strictement la confection des listes, sans se départir de prescriptions de la convention. Alors, nous n'aurions vu destituer en masse ni les ministres, ni les préfets, ni les membres des tribunaux, ni, en un mot, aucun des fonctionnaires dont relèvent les opérations électorales, avant que leur culpabilité ne fût légalement constatée, partant, on ne les aurait pas remplacés partout par des hommes de parti. Il est certain qu'alors, on n'aurait pas bouleversé d'une façon si flagrante les dispositions éléctorales garanties par les grandes Puissances; on n'aurait pas reconnu des droits éléctoraux à tous ceux qui n'habitent pas les villes, dans lesquelles cependant on leur a créé des domiciles politiques fictifs. Toute la sollicitude des ministres intérimaires aurait dû porter sur la confection des listes, afin que celles-ci fussent conformes à la convention. Si on avait tenu à ne pas donner de motif à une immixtion étrangère, nous ne trouverions certainement pas inscrits dans les listes électorales ceux qui, d'après la convention, n'y ont pas droit; on n'aurait pas, non plus, omis ceux qui ont droit d'y figurer. Par conséquent, on n'aurait pas provoqué les nombreuses et justes protestations formulées par les districts, ou plutôt par tous les collèges électoraux. Alors, de même, les membres de la commission intérimaire ne se seraient pas permis de donner aux préfets l'ordre que la preuve du droit à l'inscription ne soit pas requise, conformément aux art. 3 et 4 de la loi électorale, mais que, en vertu de l'art. 8, une preuve soit fournie par ceux qui se croient en droit de réclamer la radiation de celui qui aurait été indûment inscrit, et cela évidemment dans le but de rendre impossible toute réclamation de cette nature, bien 1) Il s'agit de la correspondance échangée entre M. Etienne Catargi et les deux autres caimacams, MM. Basile Sturdza et A. Pano. Cf. Vol. VII, No. 2327, p. 1290; No. 2173, p. 759; No. 2297, p. 1211. |