No. 2476. 1859 28 Ianuar. No. 2476.- Articolul ziarului «Steaoa Dunărei» asupra scrisoarei ce i-a fost adresată de către d-1 Gri gorie Sturdza, din 16 (28) Ianuarie 1859, Iaşi. (,,Steaoa Dunărei No. 11, din 16 Ianuarie 1859.) D. Grigorie Sturdza se apără, fără ca încă să fi fost învinovăţit de noi. Aceasta e prea fireşte; d-lui aruncă însă vorbe mari de calomnie și însinuiri, spre desvinovățirea sa; aceasta încă se poate înțelege, dar nu dovedeşte nimic, din contra. Toate faptele ce am publicat, nu sunt născocirile noastre; ele sunt depunerile celor arestați. Ce e mai mult, noi am zis că aşteptăm resultatul. D-lui Sturdza i-se pare că am făcut rěů. Trebuea să-l osîndim chiar din capul locului. Vorbind apoi de unire, d-lui aduce aminte nefericitele întâmplări din Galiția de la anul 1846, plăcêndu-i a se teme de o revoluție socială. «Constituționariul», de fericită pomenire, încă nu zicea alt ceva; n'a putut însă să facă pe nimeni a crede ziselor sale. Oameni cari vor reformele sociale, aŭ curajul opiniilor lor, el şi le espun fățiș, n'aŭ nevoie de a complota. Dar ce să mai discutăm mult cu cei învinşi? Faptele ce am publicat, sunt astăzi de domeniul Adunărei şi al tribunalelor; ele vor avea a se rosti. Noi vom fi simpli raportori a tuturor faptelor ce se vor descoperi. Anexă. Scrisoarea d-lui Grigorie Sturdza către re dacția ziarului «Steaoa Dunărel», din 14 (26) Ianuarie 1859. Iaşi. Domnule Redactor In No. 7 al «Stelei», věd un articol plin de cele mai perfide presupuneri şi clevetiri în contra mea; aştept dar de la domnia ta că vei bine-voř a pune în jurnalul d-tale următorul meŭ rěspuns: Cum poate să se serveze redactorul acelui articol de simple păreri, de goale arătără a unor străină pe cară nici de cum nu îi cunosc, spre a înfățișa publicului în contra mea o țesătură din cele mai absurde insinuații şi clevetiri, când singur acel redactor cunoaşte că nu poate şti care va fi resultatul cercetărel? Cu asemenea chip, ar fi prea uşor a învinovăţi or pe cine, dacă s'ar lua drept doveză părerile și arătările unor oameni cărora, fără a fi fost în cea mai mică relație cu persoana despre care vorbesc, le place a-i presupune planuri ce trebue să fi fost rostite de acea persoană pentru a fi ştiute de cine-va și care nu aŭ putut nică odată a fi rostite către oameni nevězuți și neştiuți; prin ur | mare, eată o vedită clevetire. Tot asemenea de deşartă este şi in- No. 2476. sinuaţia că contele Verjbitski (Murad-hei) a lost ataşat pe lângă 1859 mine în timpul resbelulut de Orient, căcă din această nu derează 28 Ianuar. pentru mine nici o solidaritate în cele ce ar judeca de cuviinţă a face dumnealul Verjbitski. Cât pentru cele ce am fi vorbit Domnitorului, mě mir mult cum figurează asemenea vorbe în jurnale; însă, de vreme ce ele aŭ devenit de domeniul public, apoi trebue arătate în întregimea lor şi cu antecedentele care mi-au dat tot dreptul a vorbi Domnitorului în aşa chip. Este cunoscut că, înainte de alegerea Domnului, s'a tractat, de public şi de o mare parte din deputați, chestia de a se proclama unirea Principatelor, instituindu-se un guvern provisoriů, care ar păşi la Focşani, spre a se întruni cu guvernul ce s'ar numi şi din Valahia pentru asemeea tel. Eŭ atuncea am arătat că, cu asemenea chip revoluționar, nu s'ar putea de cât arunca în mari învăluiri din lăuntru patria noastră, căcă ea este încă constituită, în privirea socială, ca și Galiția la 1846, și că, prin urmare, nu s'ar putea încerca la noi o mişcare politică şi naţională pe calea revoluției, fără ca acea mişcare să devie de îndată, ca și în Galiția, o mişcare socială din cele mai crunte. Propunerea mea a fost că Adunarea, în loc de a se depărta cu totul de la chemarea ei, ea trebue să aleagă mai întâi pe Dom-nitor, după convenție, însă cu îndatorire ca acel Domnitor, împreună cu Adunarea şi în înțelegere cu Valahia, să proclame unirea Principatelor; de acea am şi declarat în Adunare că nu voiŭ da votul meŭ de cât acelui Domnitor carele va face unirea Principatelor. Si socot că fie-care representant național era dator către patrie a avea tot această hotărîre. După alegerea DomnuluĬ, mergênd să-l felicitez, am dat o dovadă de abnegație, făcându-Ĭ tot aceste propuneri şi încredinţându-l că m'aş simți fericit să contribuez cu oră şi ce sacrificiŭ la această mare faptă națională, fiind gata a da tot concursul meŭ Domnitorului, spre a fi ales Măria Sa și în Valahia. Acesta-i adevărul, acestea sunt zisele și faptele mele, cari, departe de a da loc la presumții absurde, îmi vor face tot-d'auna onoare în ochii ori-cărui patriot bine cugetător. (Traducțiune.) (subscris) Prințul Grigorie Sturdza. M. Grégoire Sturdza se défend, avant d'avoir été accusé par nous. C'est très naturel. En se déclarant innocent, il lance de gros 1859 No. 2476 mots, comme calomnie et insinuations; c'est encore compréhensible, mais cela ne prouve rien, au contraire. Les faits que nous avons pu28 Ianuar. bliés ne sont pas de notre invention; ce sont les dépositions de ceux qui ont été arrêtés. En outre, nous avons dit que nous attendions le résultat; M. Sturdza croit que nous avons eu tort. Nous aurions dû le condamner dès le début. En parlant ensuite de l'union, M. Gré goire Sturdza rappelle les malheureux événements de 1846 en Galicie; il se plaît à craindre une révolution sociale. Déjà le «Constituționariul», de bienheureuse mémoire, ne disait pas autre chose; mais il n'a pu le faire accroire à personne. Ceux qui veulent les réformes sociales, ont le courage de leurs opinions, les exposent ouvertement et n'ont pas besoin de comploter. Mais à quoi bon discuter encore avec des vaincus? Les faits que nous avons publiés sont aujourd'hui du domaine de l'Assemblée et des tribunaux qui auront à se prononcer. Nous ne serons que de simples rapporteurs des faits qui auront été découverts. Annexe. Lettre de M. Grégoire Sturdza à la rédaction du journal «Steaoa Dunărel», du 14 (26) Janvier 1859. Iassy. Monsieur le Rédacteur, Je vois, dans le No. 7 de votre journal, un article plein de perfides suppositions et de calomnies à mon adresse; j'espère donc que vous voudrez bien publier aussi ma réponse. Comment l'auteur de cet article a-t-il pu se servir de simples opinions et d'affirmations sans preuves d'étrangers que je ne connais nullement, pour présenter au public contre moi un tissu des insinuations et des calomnies les plus absurdes, du moment que l'auteur lui-même reconnaît qu'il ne peut pas savoir le résultat de l'enquête? Il serait trop facile d'accuser quelqu'un, si on prenait pour preuves les opinons et les affirmations de gens qui, sans avoir été dans la moindre relation avec la personne dont ils parlent, se plaisent à lui supposer des plans que, pour les connaître, ils auraient dû entendre révélés, mais qui n'ont jamais pu être exposés à des gens invisibles et inconnus. Voilà donc une calomnie évidente. De même, vaine est l'insinuation d'après laquelle le comte Vierjbitski (Mourad-bey) aurait été mon attaché pendant la guerre d'Orient, car il ne ressort pour moi aucune solidarité avec ce que M. Vierjbitski jugerait convenable de faire. Quant à ce que j'aurais dit au Prince régnant, je m'étonne que ces pa 11 1859 28 Ianuar. roles puissent figurer dans les journaux; cependant, du moment No. 2476. qu'elles sont tombées dans le domaine public, il faut qu'elles soient reproduites en entier et avec les antécédants qui m'ont donné parfaitement le droit de parler de cette façon au Prince. Il est notoire qu'avant l'élection du Prince, on a discuté, dans le public et parmi un grand nombre de députés, la question de la proclamation de l'union; on voulait former un gouvernement provisoire, qui irait à Focshani et se réunirait avec le gouvernement nommé par la Valachie dans le même but. J'ai soutenu alors que, de cette façon révolutionnaire, on ne pouvait que provoquer de grands troubles dans notre patrie qui, au point de vue social, a la même constitution que la Galicie de 1846 et que, par conséquent, on ne saurait tenter chez nous un mouvement politique et national par la voie révolutionnaire, sans provoquer, comme en Galicie, un mouvement social des plus terribles. J'ai proposé qu'au lieu de dénaturer sa mission, l'Assemblée procèdât d'abord à l'élection du Prince, conformément à la convention, en obligeant ce Prince à s'entendre avec l'Assemblée et avec la Valachie, en vue de la proclamation de l'union des Principautés; c'est pour cela que j'ai déclaré à l'Assemblée que je ne donnerais ma voix qu'à un Prince qui ferait l'union des Principautés.» Je crois que le devoir de tout représentant de la nation était de prendre cette décision. Etant allé féliciter le Prince après son élection, j'ai donné une preuve d'abnégation, en lui faisant les mêmes propositions et en l'assurant que je me sentirais heureux de contribuer, par tous les sacrifices, à ce grand acte national et que j'étais prêt à donner au Prince tout mon concours, afin que Son Altesse fût élue aussi en Valachie. Voilà la vérité; voilà mes paroles et mes actes qui, loin de donner lieu à des présomptions absurdes, me feront toujours honneur aux yeux de tout patriote bien pensant. (s.) Prince Grégoire Sturdza. No. 2477.-Primul articol al ziarului «Românul», din 17 (29) (,,Românul" No. 7, din 17 (29) Ianuarie 1859.) Nică odată şi în nici o parte de loc, n'a fost o posiție oritică No. 2477. şi ciudată ca cea în care se află astazi, la noi, omul ce este silit 1859 în toate zilele să vorbească publicului întreg asupra stărei politice 29 Ianuar. 1859 No. 2477. a fie-cărei zi. Pue-se în locul nostru fie-care dintre cei cari aşteaptă cu nerăbdare ziarele lor, spre a le da un analiz și un sfat 29 Ianuar. despre starea politică a zilei, şi suntem încredințați că vor înțelege și vor erta stîrpiciunea de astăzi a foilor publice, care devine şi mai mare, de va fi mai cu seamă comparată cu bătăile de inimă ale fie-cărui Român, cu neodihnele, fricile şi speranțele cu cari luptăm. In adevĕr, care este starea noastră de astăzi? Avem o convenție, subscrisă de şapte împărății, care ne constitue nație autonomă şi deplin doamnă la dînsa acasa, care convenție, păzită, pentru cele din afară, de Puterile semnătoare ale tratatului de Paris, este încredinţaţă, între cele din întru, în paza noastră. «Poruncim ca toți să vegheze» ş. c. 1., zice hatişeriful ce-l punem în toate zilele sub ochii nației spre a medita asupra lu. Implinitu-ne-am dar toți ale noastre datorii şi păzit-am noi în întru întregimea acestei convenții, ast-fel precum aŭ păzito și vor păzi'o cele-l'alte Puteri întru ceea-ce le priveşte pe dînsele, adică vegherea din afară, ca nimeni să nu mai calce tărâmul nostru cel autonom? | Aceasta este o chestie însemnată, asupra căreia nouě nu ne este ertat a ne exprima cu deplinitate, dar despre care credem că oră-ce om îșă poate răspunde singur. | Convenția conține asemenea o lege electorală, pe bazele căreia trebue să se facă alegerea liberă și sinceră a 73 de cetățeni, în mâna cărora țara se va da, cu mâinile şi picioarele legate, în curs de şapte ani. Aceste alegeri făcutu-s'aŭ precum cerea şi posiția cea critică în care ne aflăm, și convenţia, şi dreptatea? Nu putem vorbi în toată libertatea nici asupra acestui punct; însă cine nu ştie că sunt foarte puține acele alegeri ce nu sunt însoțite cel puțin d'o protestare? Deci ce autoritate vor avea în țară acei representanță a cărora alegere sinceră ar putea fi bănuită măcar? Şi, dacă de la naşterea ei, această Adunare va fi pătată d'o singură bănuială, ce autoritate va avea fiul ei, carele va fi Domnul, şi fiica ei, care va fi Constituția și legile cele noi? Și dacă astăză, când, pe de o parte, Europa se uită la noi, ca să vază de ştim în adevĕr să susținem și se apărăm libertățile ce ea ne-a dat, de ştim să fim o nație de oameni liberi, iar nu o turmă de of ce se pleacă sub toiagul celui d'întâiŭ om ce le ese înainte; şi când, pe d'altă parte, Europa însăşi este în ajunul uneia din acele cutremure politice a căror sguduire fac une-oră a ţîşni noi tărâmuri, și a afundă altele vechi, noi ne vom arăta, ca şi până acum, desbinați, destrămați, leşinaţi şi nemernică, nu este învederat că d'astă dată vom fi perduți pentru tot-d'auna, fără ca |