No. 2505. 1859 5 Febr. No. 2505. «Salutare zilei de 24 Ianuarie 1859». Versuri de C. Odobescu, cu ocasiunea alegere lui Alexandru Ioan I Domn al Valahiel, în 24 Ianuarie (5 Februarie) 1859. Bucurescl. (,,Românul" No. 11, din 27 Ianuarie (8 Februarie) 1859.) Salutare zileĬ de 24 Ianuarie 1859. Dulce zi de fericire, a României naţiuni Cuza! nume ce rěsună în tot sufletul ce bate Provedința-tot putinte veselia ne trimite, Fie dar ca Creatorul, lungind ani vieții sale, C. Odobescu. 1859 5 Febr. No. 2506.--Articolul ziarului «Steaoa Dunărel», din 24 (,,Steaoa Dunărei", No. 17, din 24 lanuarie 1859.) No. 2506. In jurnalul «Le Levant», găsim publicat textul note adresată ambasadorilor Puterilor semnătoare tratatului de Paris, de către ministrul trebilor din afară al Turciei. Publicăm mai la vale traducerea ei. Prin această notă, guvernămîntul turcesc declară că se crede îndrituit «a-şi reserva dreptul, de a refusa învestitura 1859 5 Febr. la candidații ambelor administrațiuni ce vor fi referați spre în- No. 2506. tărirea M. Sale Sultanului.» Argumentele ce sunt puse înainte în aceasta sunt «protestațiile formale ale locuitorilor Moldovei!» || Noi credem a fi exprimat, în numărul nostru de alaltă-ieră 1), punctul din care s'ar privi la noi acest refus al M. Sale Sultanului; am mers încă până a-l dori chiar, căci aceasta ne-ar pune în měsură de a da o dovadă detractorilor noştri că româneasca gintă se resimte încă de vechiul său nume. Dar, o mai repetăm şi astăzi || Alexandru Joan I, proclamat prin mila lui Dumnezeŭ și voinţa națională, Domn constituțional al Moldovei, este astăzi legiuit întronat; țara i-a dat în mână frînele guvernului şi mána sa va ști a le ține și a le apăra. || Dacă ne oprim astăzi asupra notel circulare a guvernămîntulu otoman, este numai spre a releva oare-cari termeni, puţin compatibili cu formele de a se exprima în situațiunea ce resultă din drepturile noastre antice şi chiar din convenţiunea din 7 (19) August. Ce vrea să zică acel cuvînt de «<administraţiuni», aruncat guvernămintelor interimare? Ele ar fi putut fi ast-fel numite, în cât timp se ocupaŭ de oamenii trimeşi de Turci de-a dreptul, de oamenii cari supuneaŭ drepturile tĕrei, comoarele et de neatîrnare, caprițiului unui pașă; însă, când acele guvernăminte aŭ fost statornicite pe principiul unei legi fundamentale, pusă în vigoare printr'un congres european, ele au fost guvernăminte neatîrnate în aplicarea legilor şi niměnu în lume, cu atât mai puțin Turciei, nu este permis a arunca asupră-le vreun termen care ar putea reflecta umilirea asupra întregel ţări care este pămînt liber și nesupus! Ce oare însemnează zicerea de <<protestaţii formale ale locuitorilor Moldovei?» Vrea oare prin aceasta să se facă alusie la testamentul a câtor-va haină ce aŭ pretenţiunea ridicolă de a se numi boer! mari, stilpil tĕrel, pe care am publicat în unul din numerile noastre trecute? 1) - o mână de oameni, de câți-va setoşă de fericitele timpuri trecute, când voinţa lor era lege, şi când îşi hotăra moşiile până şi prin vetrele satelor bieților răzaşă. Oare în aceştia constă suveranitatea naţiuni române? Această suveranitate stă în representanțil těreĭ; lumea a văzut și a recunoscut, însuşi subscriitorii protestului la Constantinopole s'aŭ închinat el; în cât timp ea este fidela expresiune a simțului şi a demnităței naționale, acea Adunare este singurul ar No. 2506. bitru al trebilor din țară şi numai națiuneĭ, ef numai, îi este dat 1859 dreptul a o judeca, dacă ea îşi împlineşte bine mandatul el. 5 Febr. Este o vorbă: «nu te juca cu focul»; acest joc ne pare că se cam obicinueşte acum în Orient, şi Muntenegru, şi acum Serbia, ne sunt în destul dovadă că acest joc nu prea se vine Turciei. Români au şi el jocurile lor din vechime; pot tare bine să-şi aducă acum aminte de ele. Anexa A. Nota adresată de către ministrul trebilor străine al Turciei ambasadorilor Puterilor ce aŭ subscris convenția din Paris din 7 (19) August 1858. Constantinopole. Nu mai poate fi îndoială că administrația interimară, instituită în Moldova, și-a perdut caracterul de legalitate, în urmarea neînțelegerei şi deosebire de vederi ce s'aŭ iscat între membrii săi, dintre cari acei ce, sub aşa numită calificațiune de majoritate, însuşindu-şi exclusiv toate puterile administrative, aŭ trecut peste toate marginile ce le însemna datoriile lor, făptuind mai multe acte contrarii stărei de lucruri încuviinţate. || Aceeașă membri aĩ Căimăcămie Moldovene, afară de acestea, aŭ călcat în mai multe priviri principurile electorale, stipulate în împărătescul firman, promulgat conform convenţiei din 19 August, pe ale cărora spirit și literă le-aŭ necunoscut. Nişte asemenea nelegalități fireşte că n'aŭ lipsit de a provoca protestări formale din partea locuitorilor Moldovei. După oare cari raporturi, s'ar părea că și în Valahia s'ar fi întîmplat oare și-cari neregularități partnice, în aplicarea actului electoral. Dar nici o tînguire, nici o obiecție n'a fost formulată asupra acestor acte cari să fi intervenit contrar cu principiul regulamentului electoral. | Ori cum fie, este dovedit că măsurile executate în Moldova sînt cu totul în nepotrivire cu acele urmate în Valahia. Singur acest fapt dovedeşte îndeajuns că firmanul imperial este violat în princip, pentru că el nu poate avea de cât o aplicare comună pentru amîndouă Principatele. In această împrejurare, nu poate fi de cât bine înţeles şi hotărît că, după cum Inalta Poartă va executa cu lealitate pe acele din stipulațiile tratatului cari o privesc pe ea însăşi, asemenea ea va cere, precum este şi în ordinea naturală a lucrurilor, ca acele din aceleaşi stipulări cari prescriŭ datorinţele ambelor provincii, să fie în întregime executate. || De aceea, pentru a aduce o înţelegere comună 1859 5 Febr. între Puterile garante în privința măsurilor ce trebuiaŭ luaté, pen- No. 2506. tru a preveni complicările ce sînt nedespărțite de toate neregularităţile, şi pentru a avea şi timpul trebuitor de a aduce această bună înțelegere și de a proceda la rectificările ce aceasta era chiemată a prevedea, Inalta Poartă a trebuit să vě roage, D....., odată cu ceilalți colegi af d-voastre, de a cere învoirea guvernămîntului vostru, spre a statua asupra prelungireĭ, pentru puțin timp, a termenului hotărît pentru alegeri. || La această propunere a Inaltei Porță, unele din Puterile garante aŭ dat adesia lor într'un chip absolut, altele sub oare-cari rezerve, însă cea mai mare parte nică pînă in ora aceasta nu aŭ rěspuns. Este iarăşă adevărat că a fost pus înainte şi proiectul de a se aduna din noŭ Conferințele din Paris. Nu este însă mai puțin adevărat că chestiunea astăzi agitată is voreşte din o împrejurare ce se atinge de drepturtle suzerane ale Inaltei Porți, precum şi de exercițiul drepturilor de garanție ale Puterilor contractante, împrejurare la care este aplicabil art. 10 din convenţiunea încheiată la Paris în 19 August 1858, şi care nu implică nici un rezon care ar cere întrunirea Conferinţei. Timpul întrebuinţat pentru preschimbarea țintirilor și a considerărilor relative la aceasta făcênd a expira termenul ce trebuia prelungit, resultatul ce era de înlăturat, este acum şi împlinit. Prin urmare, Inalta Poartă se găseşte pusă în obligarea de a înoui declarația sa de ma 'nainte, că ea îşi reservă execițiul dreptului de a refusa învestitura sa candidăților ambelor administraţiuni, cari vor fi reterată spre întărirea M. Sale Sultanului. Grăbindu-mě de a vě face această declarație, din ordinul M. Sale Sultanului, mě folosesc, etc. Observațiile ziarului «le Constitutionnel» a- Nu e nevoe de a mai comenta nota, care caracterisează atât de bine starea anormală, din care nu putea eşi nimic durabil, nimic. definitiv. Refusul investiturei este cu totul în dreptul putere suzerane. Fără această, făcutu s'ar fi atâtea vuete în Europa în privinţa firmanului care întăreşte alegerea prințului Miloş Obrenovici? Mai este încă a se şti dacă candidatul uniştilor moldoveni are acei zece ani de funcțiuni publice, din carĭ, la conferințele din Paris, s'a făcut o armă în potriva omului de stat care a fost ştiut a îm No. 2506. păca datoriile sale către Inalta Poartă cu devotamentul seŭ sincer către Moldova. 1) 1859 5 Febr. (Traducţiune.) Nous trouvons, dans le journal «le Levant», le texte de la note adressée aux ambasadeurs des Puissances signataires du traité de Paris par le ministre des affaires étrangères de Turquie. Nous en donnons plus loin le texte. Par cette note, le gouvernement turc déclare qu'il se croit en droit «de se réserver de refuser l'investiture aux candidats des deux administrations, soumis à la confirmation de S. M. le Sultan.» Les arguments mis en avant dans ce but, sont les protestations formelles des habitants de la Moldavie.» || Nous croyons avoir exprimé, dans notre numéro d'avant-hier 2), le point de vue que l'on adopterait chez nous, pour apprécier ce refus de S. M. le Sultan; nous sommes allés même jusqu'à le désirer, car il nous mettrait en mesure de donner à nos détracteurs une preuve que la nation roumaine est encore digne de son ancien renom. Cependant, nous répéterons aujourd'hui encore ceci: Alexandre Jean I-er, proclamé, par la grâce de Dieu et la volonté nationale, Prince constitutionnel de Moldavie, est aujourd'hui légalement intrônisé; le pays a remis entre ses mains les rênes du gouvernement et ces mains sauront les tenir et les défendre. Si nous nous arrêtons encore sur la note circulaire du gouvernement ottoman, ce n'est que pour relever certains termes peu compatibles avec les formes de s'exprimer dans la situation qui résulte de nos droits antiques et même de la convention du 7 (19) Août. Que signifie le mot «administrations», appliqué aux 1) Nota ziarului «Steaoa Dunărel». Care oare să fie acel om de stat pe care complesantul jurnal il aduce aici înainte. | El însuși pare a se sfii de a-i rosti numele. Noi am văzut atâtea neruşinate ambiți, cu cari inunda această fone în tot timpul Căimăcămiei lui Vogoride, arătându-ne, și atunci ca și acum, desordini desplorabile și dărăpănarea avutului ţărel ca niște acte de om de stat. căci fără îndoială organul turcesc trăgea şi el partea sa din acele despoituri Nu ne este acum anevoe de a pune un nume și o.nului de stat. In curînd, Adunarea ţărei va descoperi în fața lumei întregi resultatul cârmuirei acestui om de stat. Cercetarea semilor vistieriei ţărei şi a celor-l'alte case publice din timpul cârmuire sale, ne va arăta mobilul ce îndeamnă pe acești panegirişti, plătiți a face atâta exces de zel, în favoarea mumei, prin care ei și turma de lachei ce o înconjură sugeaŭ până și obolul văduvei şi a orfanului român. 2) Cf Vol. VIII, No. 2490, p. 559. |