No 2560. Les élèves qui ont terminé les classes gymnasiales seront 1859 préférés. 18 Febr. Art. 81. Les avancements seront faits en prenant en considération les mérites, l'ancienneté et la conduite du fonctionnaire. No. 2561.- Proces-verbal No. IX al Adunărel elective a (,,Monitorul oficial al Ţărei Româneşti", No. 15, din 19 Februarie 1859.) Adunarea electivă a Țărei Românești. Şedinţa IX. Astăzi, Duminecă, la 8 Februarie anul 1859, Adunarea electivă a Țărei Româneşti, convocată în seanță extraordinară, cu ocasia venirei Inălțimef Sale Domnului Stăpînitor, s'a adunat, sub presidenţa d-lui Costache Cantacuzino, unul din vice-presidență, care deschide seanța la 21⁄2 ore după amiază. Se face apelul nominal, la care n'aŭ răspuns d-nii C. A. Rosetti şi C. Otteteleşeanu. După aceasta, anunţându-se că Inălțimea Sa a sosit şi se află în biserică, d. vice-president Costache Cantacuzino, împreună cu membrii biuroului, es în deputație, spre întâmpinarea InălțimeĬ Sale, care intrând în sala şedinţelor, precedat de Eminenția Sa Părintele Mitropolit cu tot clerul, în aclamațiile deputaților și ale poporului, s'a suit la biuroŭ, şi, cu mâna pe Evangelie, pronunță în faţa Adunărei următorul jurămînt: <«<Jur, în numele prea Sfintei Treimi şi în faţa ţăreĭ, că voiŭ «păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite, că în <«<toată Domnia Mea voiŭ priveghia la respectarea legilor pentru toți «şi în toate, şi că nu voiù avea înaintea ochilor Mei de cât binele «și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții Mei să-Mi «fie întru ajutor.»> Se primeşte de Adunare cu mare entusiasm, mulțumire şi recunoştinţă. Eminenția Sa Mitropolitul iea cuvîntul şi pronunţă urmă. torul discurs: «Măria Ta! «Sînt secoli de când acest popor, care te înconjură şi te îmbrăţişează cu lacrămi de bucurie, nu încetă stri gând către Cel a tot puternic şi chemând luarea lui aminte la su- No. 2561. terințele și durerile sale. «In mijlocul atâtor nenorocirĭ, de 1859 cart fu apăsat, n'a avut apărător de cât singură credința sa în 20 Febr. Dumnezeu, şi speranța într'o Providență, care îl mânui prin cărări nestrăbătute către limanul aşteptat. «Dumnezeŭ dar, Măria Ta, pentru credinţa lui cea neclintită întru dînsul, nu-l părăsi în voia furtunelor, ci-l sprijini cu brațul său cel prea puternic, și-l conduse, printre stâncă şi prăpăstiĭ, mântuindu-l de toate pericolele ce-l ameninţară ca să-l șteargă din cartea viitorimeĭ. || «Acest popor, Măria Ta, în adâncul suspinurilor sale, aşteptând după credinţa şi speranța sa, nu se îndoește că Măria Ta eşti cel trimes de Providență, ca să pui sfîrșit suferinţelor și durerilor lui; nu se îndoește că Măria Ta eşti venit ca să-l lumineză cu înţelepciunea Măriei Tale, și să-i pregătești un viitor fericit şi demn de gloria strămoşilor noştri, din care se vede căzut. || «In sfîrşit, Măria Ta, ca chiemat de poporul român şi trimis de Providență, întinde-Ĭ dreapta ta, ridică-l din căderea sa și îl condu pe câmpiile cele pline de flori neveştejite; căcă numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuței cu care se încununară odată nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta, să trăeşti ani mulți, ca să lașă mai multe pagină de fapte în istoria dulcei noastre patriĬ.>> Măria Sa răspunde cuvintele următoare: «In curajul cu care ați desăvîrşit actul măreţ, domnilor deputaţă, «Mě insuflu de o îndoită putere pentru a înainta, cu concursul dom«niilor voastre, fără sfială, tot ce va conduce nația română spre <«<fericire, încredinţându-vă că, întru aceasta, nu voiù cruța nici o os. «teneală, nici Mě va opri vre-o primejdie. Intemeieze-se dar frăția. «românească!» După aceasta, cu acelaşi ceremonial cu care a intrat, Inălțimea Sa se retrage din sala Adunărel; iar Eminența Sa presidentul ridică şedinţa. Presidentul, (subscris) Nifon, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Vice-presidentul, (subscris) C. Cantacuzino. Secretari (subscrişi:) A. Arsache Scarlat Fălcoianu | Scarlat (Acte şi Documente VIII.) 56 56 No. 2561. (Traducţiune.) Assemblée élective de Valachie. Séance IX. Aujourd'hui, Dimanche, ce 8 Février 1859, l'Assemblée élective de Valachie, convoquée en séance extraordinaire, à l'occasion de l'arrivée de S. A. le Prince régnant, s'est réunie sous la présidence de M. Constantin Cantacuzino, l'un des vice-présidents, qui a ouvert la séance à 2 heures et demie de l'après-midi. Il est procédé à l'appel nominal, auquel ne répondent pas MM. C. A. Rosetti et C. Otteteleshano. On annonce l'arrivée de Son Altesse le Prince à l'église métropolitaine. Alors, M. le vice-président Constantin Cantacuzino et les membres du bureau vont, comme députation de l'Assemblée, à la rencontre de S. A. le Prince, qui entre dans la salle des séances, précédé par S. S. le Métropolitain avec tout le clergé, au milieu des acclamations des députés et du peuple. S. A. le Prince monte au bureau et, la main sur l'Evangile, prête devant l'Assemblée le serment suivant: <«<Je jure, au nom de la Sainte Trinité et en face du pays, que «Je garderai religieusement les droits et les intérêts des Princi«pautés-Unies; que, pendant tout Mon règne, Je veillerai au res«pect des lois pour tous et en tout, et que Je n'aurai en vue «que le bien et le bonheur de la nation roumaine. Ainsi, puissent «Dieu et Mes compatriotes Me venir en aide.»> L'Assemblée accueille cet acte avec grand enthousiasme, satisfaction et reconnaissance. S. S. le Métropolitain prend la parole et prononce l'allocution suivante: «Altesse, «Depuis des siècles, ce peuple, qui vous entoure et qui vous salue avec des larmes de joie, ne cessait d'implorer le Tout-Puissant et d'appeler la miséricorde divine sur ses souffrances et ses douleurs. «Au milieu de tant de malheurs qui pesaient sur lui, il n'avait d'autre défenseur que sa foi en Dieu et son espoir en la Providence qui, à travers des sentiers impénétrables, l'a conduit au but désiré. || «En récompense de sa foi immuable en lui, Dieu n'a pas abandonné ce peuple aux hasards des tempêtes; il l'a soutenu de son bras tout-puissant, l'a conduit dan- No. 2561. 1859 «Ce à travers les rochers et les abîmes et l'a défendu contre les Son Altesse répond par les paroles suivantes : «Dans le courage avec lequel vous avez, Messieurs les députés, «<accompli le grand acte de l'élection, Je puise une double force «pour entreprendre, avec votre concours, Messieurs, et sans hési<«<tation, tout ce qui peut conduire la nation roumaine au bonheur. «Je vous assure qu'en cela, Je ne ménagerai pas Mes efforts et que «Je ne Me laisserai arrêter par aucun danger. Vive la fraternité <<<roumaine !>> Ensuite, Son Altesse se retire, avec le même cérémonial, de la salle des séances de l'Assemblée, et S. S. le président lève la séance. 20 Febr. (Suivent les signatures.) No. 2562.- Manifestul Domnitorului Alexandru Ioan I către poporul Valahiei, din 8 (20) Februarie 1859. Bucuresci. (,,Monitorul oficial al Ţărei Româneşti", No. 12, din 9 Februarie 1859.) 1859 20 Febr. Principatele Unite Tara Românească şi Moldova. || No, No. 2562. Alexandru Ioan I, || Cu mila lui Dumnezeu și voinţa națională, || Domn al Moldovei şi al Ţărei Româneşti. La toți de faţă şi viitori sănătate. | Voinţa naţie prin legiuitele sale organe, Adunările naționale elective din Iaşi şi Bucuresci, Ne a ales Domn al 1859 No. 2562. Moldaviei şi al Țărei Româneşti. Acest mare act național, săvârşit prin unanimitatea voturilor amânduror Adunărilor, a unit tronurile 20 Febr. lui Ştefan-cel-Mare şi al lui Mihaiŭ-Viteazul || In ochii Noştri, acest act este triumful unui princip mântuitor, ce face să bată inimile tutulor Românilor: frăţia românească. || Suindu-Ne pe tron cu nu mele de Alexandru Ioan I, mândru şi fericit de a vedea numele Nostru înscris în rîndul Domnilor Țărei Româneşti, cea întâi datorie a Noastră este de a Ne adresa către voi, iubiților compatrioță din Tara Românească, de a vě ura pace și fericire, și de a vě spune cari sunt cugetările și țintirile Noastre. || Inainte de a Ne sui pe tronul Táre Româneşti, Noi, în fața Adunărel, am făcut următorul jurămînt: «Jur, în numele Prea Sfintel Treimi şi în faţa ţărei, că «voiŭ păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; «că, în toată domnia Mea, voiŭ priveghia la respectarea legilor «pentru toţi şi în toate şi că nu voiŭ avea înaintea ochilor Mei «de cât binele şi fericirea nației române. Așa Dumnezeu și com«patrioți Mei să-MI fie întru ajutor.» Linia Noastră de purtare în oblăduirea Țărei Româneşti, nu o putem mai bine arăta, de cât întrebuinţând aceleaşi cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei: «Vom fi domn constituțional; vom respecta <«<toate drepturile Adunărei elective; şi toate stăruințele Noastre «vor avea de ţel desvoltarea nouilor instituții ce ne-a recunoscut <«<Europa, și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor, «ce sunt menite de a introduce în societatea noastră marile prin«cipi ale Staturilor moderne. «Pentru ca aceste mari reforme «să aibă drept resultat fericirea obştească, Noi sfătuim şi îndemnăm «pe toți compatrioții Noştri de ori-ce stare și condiție, ca să uite «desbinările şi urele trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea <«<între fii aceleașă țări şi naţiĭ, numai o deplină armonie între toate <«clasele societăței, întrunind așa toate puterile, poate să ne întă«rească, şi aşa şi guvernămîntul şi poporul, mână în mână, să ri«dicăm patria noastră din căderea în care aŭ adus'o nenorocitele «întâmplări ale trecutului. «Misia Noastră, deşi frumoasă, este «foarte grea. Noi nu vom putea-o împlini de cât, dacă vom avea <«<îmbrăţişarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților Noștri; «toate zilele Noastre vor fi întrebuinţate în chip de a le merita și «dobândi. || «Not facem un apel la patriotismul, rîvna și activitatea «funcţionarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernă«mîntului în relațiile sale cu particulari. Legile căzuseră în părăsire «şi cu dînsele toată puterea ocârmuireĭ. Legile trebue să și redo |